Istoria dogmei („Dogmengeschichte”) este o disciplină aflată între disciplinele sistematice şi istorice, care se ocupă de analiza dezvoltării gândirii teologice de-a lungul secolelor. Caracterul istoric îi este conferit de analiza cronologică a evoluţiei teologice, iar caracterul sistematic este garantat de către temele abordate. Materia de bază în semestrul I o constituie prezentarea disputelor teologice împrejurul primelor 2 consilii ecumenice.