Insemnătatea existențialismului și a gîndiri filosofice apropiate de existențialism asupra pastorației

Pastorația, datorită pe de o parte noilor accente în antropologia teologica, pe de altă parte schimbărilor în domeniul psihoterapiei, acordă în ultimul timp o mai mare atenție fată de problemele fundamentale ale existenței umane și față de caracterul fundamental relațional a vieții. Aceste dimensiuni noi au intensificat preocuparea pastorației pentru unele concepte filozofice a epocii moderne. Această cercetare caută în primul rând posibilitățile prin care gândirea filosofică poate contribui la teoria și practica pastorației. Ea analizează mai întâi gândirea dialogică, mai ales ideile lui Martin Buber despre dialog. După aceea concentrează asupra filosofiei existențială, mai precis asupra ideilor lui Gabriel Marcel, și caută semnificația idei disponibilității (disponibilité) cu privire la conversația pastorală și la relațiile umane. La sfârșit examinăm etica radicală fenomenologică al filosofului Emmanuel Levinas cu privire la ideea responsabilității, ca atitudine fundamentală în privința relațiilor umane.